personalitatea

Definitiile sunt importante pentru a creea un sistem teoretic si a face delimitari fine intre concepte, mai ales intre cele des folosite in multe domenii si chiar si in limbaj comun. Definitia personalitatii, este ca si cea a constiintei, prea departe de realitate si aproape imposibil de operationalizat. Ce sa faci cu ea atunci? Sunt multe incercari in domeniu, m-a interesat foarte mult... insa mie mi-au fost absolut inutile. Nici acum nu stiu, dupa cum ai sa vezi, sa explic ce este personalitatea. Nu in asa fel incat sa intelegi ce vreau eu de la ea.

Cea mai reusita incercare cred ca pot sa o fac pe baza unui sistem de coordonate:

• eu, persoana, omul prezent
• cresc. ma dezvolt, evolutie
• ma simt, ma stiu, sunt
• relationez, actionez, comunic
• ating, caut, astept, observ
• sunt in interior diferit de ceea ce vezi, persona, actor, masca, umbra
• impuls, reactie vs. strategie, plan
• constient, inconstient

La intersectie am o personalitate complexa, un mod de a fi in lume, in permanenta dinamica, constanta si ajustabila. In miezul ei o nebuloasa, cel mai adesea pastrandu-si proprietatile si mai ales... limitele.

Principiul pe care il prefer este dezvoltarea, dar nu perfectionarea cum s-ar putea intelege, ci flexibilizare, unificare, echilibrarea fata de un centru interior care da sens persoanei ca atare, nu are legatura cu evolutia pe o verticala sau cu adaptarea la un mediu oarecare, ci intr-o sintagma as denumi acest proces "a te contine pe tine insuti/insati".

Managementul personalitatii inseamna sa pleci dintr-un punct al existentei tale plasat pe o axa a timpului intre trecut si viitor intr-o zona incerta si ambigua si sa ajungi in prezent, intr-un punct in care te exprimi pe tine insuti/insati.