Centru

A trebuit sa ma gandesc destul de mult de unde sa incep, cum sa abordez un subiect atat de vast si sa il fac intr-adevar gestionabil. Adica sa gasesc limbajul potrivit si scala la care sa ma raportez in asa fel incat sa devina inteligibil. Aceasta este o prima incercare.

Ma raportez la mine ca la un centru. Un punct central in universul intreg. Daca vreau sa localizez acest punct el se afla undeva sub stern si se simte ca o presiune sau poate un punct de energie. Nu vreau sa intru in discutia legata de chakre aici.

"Ceva atat de complex, cu adevarat fara limite sau contururi date... Cum anume sa imi gestionez propria personalitate? De unde sa incep? Ce anume sa perfectionez mai intai? Toate aspectele personalitatii mele depind de altele care si ele cer timp si efort ca sa se schmbe... Nici macar nu am un scop precis, nu stiu foarte bine in ce anume ar trebui sa ma schimb sau daca macar vreau sa ma schimb... Si daca vreau cine imi spune mie ca voi obtine vreodata ceva..."

Asta era cred dialogul meu intern de acum cativa ani... S-ar putea sa te recunosti in el, de aceea l-am reprodus. Si pentru a iti explica ce este acest punct central de la care vreau sa plec astazi. El este un inceput. Personalitatea fiind atat de complexa si de nedelimitat in esenta ei, iti trebuie de fapt un capat, un inceput real la care sa marchezi cu o borna kilometrul 0: de aici incep EU.

Acest punct central. Privesc in fata mea in liniste si imi dau seama ca eu sunt cel care priveste... cel care respira, cel care inspira si expira ritmat, profund... citeste aceste randuri si isi lasa gandurile sa dispara intre respiratii. Un punct central pe care il stabilesc voit, voluntar, fara prea multe complicatii. Il caut un pic in minte si apoi il stabilesc acolo unde "se simte cel mai bine".

DE AICI INCEP EU!

Acesta este primul pas. Sunt constient de punctul unde sunt EU.


Gabi

personalitatea

Definitiile sunt importante pentru a creea un sistem teoretic si a face delimitari fine intre concepte, mai ales intre cele des folosite in multe domenii si chiar si in limbaj comun. Definitia personalitatii, este ca si cea a constiintei, prea departe de realitate si aproape imposibil de operationalizat. Ce sa faci cu ea atunci? Sunt multe incercari in domeniu, m-a interesat foarte mult... insa mie mi-au fost absolut inutile. Nici acum nu stiu, dupa cum ai sa vezi, sa explic ce este personalitatea. Nu in asa fel incat sa intelegi ce vreau eu de la ea.

Cea mai reusita incercare cred ca pot sa o fac pe baza unui sistem de coordonate:

• eu, persoana, omul prezent
• cresc. ma dezvolt, evolutie
• ma simt, ma stiu, sunt
• relationez, actionez, comunic
• ating, caut, astept, observ
• sunt in interior diferit de ceea ce vezi, persona, actor, masca, umbra
• impuls, reactie vs. strategie, plan
• constient, inconstient

La intersectie am o personalitate complexa, un mod de a fi in lume, in permanenta dinamica, constanta si ajustabila. In miezul ei o nebuloasa, cel mai adesea pastrandu-si proprietatile si mai ales... limitele.

Principiul pe care il prefer este dezvoltarea, dar nu perfectionarea cum s-ar putea intelege, ci flexibilizare, unificare, echilibrarea fata de un centru interior care da sens persoanei ca atare, nu are legatura cu evolutia pe o verticala sau cu adaptarea la un mediu oarecare, ci intr-o sintagma as denumi acest proces "a te contine pe tine insuti/insati".

Managementul personalitatii inseamna sa pleci dintr-un punct al existentei tale plasat pe o axa a timpului intre trecut si viitor intr-o zona incerta si ambigua si sa ajungi in prezent, intr-un punct in care te exprimi pe tine insuti/insati.