Eul ca si complex

Un complex reprezinta un continut psihic care beneficiaza de autonomie energetica fiind asoicat unei incarcaturi emotionale. Orice complex are la un moment dat capacitatea de a razbate la suprafata deturnand "autoritatea" Eului pentru a deveni constient, atunci cand este puternic enegizat, iar in comportamentul persoanei se declanseaza un scenariu, un pattern, propriu complexului.

Orice complex beneficiaza insa de o zona a sa care ramane inconstienta in ciuda efortului constient de explorare. Insa de multe ori, expuse fiind actiunile complexului la lumina constiintei, complexul se dizolva de la sine, pierzandu-si puterea de a actiona asupra comportamentului persoanei. In fond complexele nu sunt cu adevarat structuri psihice, ci orgzanizari ale continuturilor psihice sustinute de tensiunea unor incarcaturi emotionale care le energizeaza. Sunt iluzii ale mintii.

Am invatat in scoala ca orice continut care se asociaza Eului este prin natura acestei asocieri constient. Eul este se pare un complex eminamente constient. In urma preocuparilor mele constante legate de dezvoltarea Eului si de importanta lui in psihicul uman am ajuns insa la concluzia ca Eul nu se substrage deloc legilor de functionare ale celolalte complexe psihice, el insusi nefiind in fond decat un complex al identitatii. Vis a vis de celelalte complexe ale identitatii, Eul este cel care are cel mai mare grad de constientizare si beneficiaza de o anumita constanta, de o permanenta pe care i-o confera ancorarea lui puternica in substratul psihosomatic din care l-a un moment a izvorat. Se pare ca el este detinatorul de dept al pozitiei centrale in constiinta umana. Insa si aceasta este doar o iluzie.

Ce este constiinta umana? Este Eul un complex 100% constient? Reprezinta Eul o structura psihica de drept sau e doar un complex autonom?

Eul se identifica in cea mai mare parte cu Persona, acea constructie menita sa faca interfata dintre Eu si lume. Insa Persona este un opus al Umbrei, depinde de Umbra si evolueaza in functie de aceasta. Pentru ca in ea vom gasi reprezentate acele lucruri pe care Eul le considera de dorit, nevoia lui de imagine, de superioritate, de autoritate, toate fiind compensari ale marilor temeri ale Eului, ale marilor lui "secrete" ascunse in fond in Umbra. Considerand acestea Eul, Umbra si Persona sunt aspecte ale unuia si aceluiasi complex. Eul are prin urmare partea lui inconstienta, speicifica oricarui complex.

Mai mult decat atat insa, consider ca constiinta umana nu rezida in Eu si nici nu se reduce la acesta. Eul este in primul rand dependent de conceptual si de intelect. Constiinta Eului se rezuma la ceea ce poate numi, la concepte, si se exprima prin discursul verbal interior pe care il stapaneste si care poate ajunge, in ciuda aparentelor, la a il stapani. Canalul Eului de acces in constiinta poate fi posedat de catre alte complexe, dar asta in cazuri extreme, in care prin acele complexe se manifesta intr-adevar forte de dimensiuni arhetipale. Insa in rest, Eul este cel care face si desface, principalul sau saboteur, principalul critic si principalul elogiator. El se rupe de el insusi, se scindeaza, se saboteaza, nefiind in fond constient de sine. In bucata sa de constiinta intra numai o parte a continuturilor sale, mentinute la suprafata datorita limbajului interior.

Ce este contiinta? Am avut aceasta intuitie si in decursul ultimilor 2 ani tot mai multe voci au venit sa imi confirme ca ea nu are de-a face cu Eul. Eul doar este complexul care beneficiaza de aceasta structurandu-se ca un complex al unei identitati conceptuale, de care e nevoie in viata de relatie sociala. Constiinta este in schimb acel flux continuu de energie care se dezvaluie dincolo de complicatele ite ale Eului si la care avem acces numai odata iesiti de sub posesia... Eului. Eul este numai un complex, maya. iluzie a mintii. O structura de legaturi cauzale, de amintiri si constructe pozitionate temporal, care se desfasoara dinspre trecut spre viitor, si cum afirma E. Tolle: nu este capabil sa traiasca prezentul. In momentul in care Eul se "intrupeaza", se deschide catre perceperea senzorialitatii corporale, ajunge sa isi dizolve limitele in structura sa psihosoomatica, abia atunci constructia de legaturi si sirul de conceptualizari dispar in eter si timpul este resetat in prezent. Adus in lumina constiintei Eul conceptual, ca orice alt complex, se dizolva. Asa cum afirmam Eul nu este constient de sine, asemeni altor complexe el beneficiaza de energie care ii faciliteaza prezenta la suprafata, deturnand de fapt acea liniste a curgerii continue a constiintei. Eul doar isi desfasoara constant procesualitatea, constiinta ajungand la un moment dat sa se confunde cu constructiile lui. Avem insa prea putini termeni pentru a denumi fiecare aspect. Si poate in acest moment este mai buna aceasta lipsa de claritate, pentru a nu hrani si mai mult nevoia de a ingheta conceptual ceea ce este experienta.