Am privit in jurul meu... dimineata, inceput de primavara, energii noi jucause in aer si... o mare tristete in suflet. Am luat cana de cafea si am asezat-o pe jos langa mine. Stateam turceste pe jos si traiam aceasta nevoie de inchide ochii si a ma afunda in linistea din interiorul meu. Acolo putea fi liniste, numai acolo. Orice durere se prelungea, se alungea pana ce se dizolva intr-o singura esenta. Aceeasi esenta mereu: eu. Acea vesinca traire, mereu aceeasi de a fi insami eu. Respiram atent, pana ce au devenit din ce in ce mai rare inspiratiile meie. Pana si aerul era suficient acolo unde toate lucrurile se dizolvau in mine. Cum gasisem aceasta stare? Ea venise la mine, de fapt fusese acolo dintotdeauna.
Cu ochii inchisi am deschis palmele sprijinite pe genunchi si am simtit ca am doi lotusi in mainile mele. Si curgea catre centrul meu care devenea tot mai cuprinzator, la baza trupului meu, o senzatie de prezenta si caldura. Si fericire. Fericirea de a fi egala si de a deveni imensa. Atunci am simtit ca cu cat deveneam mai echilibrata si mai cuprinzatoare, afectam o suprafata tot mai mare in jurul meu, iar tot ce se afla in raza mea devenea tot mai echilibrat si mai etern. Aceasta este forta mea am gandit... cand eu voi fi centrata, toate lucrurile se vor aseza in matca lor. Totul va fi armonie. Si am vrut sa traiesc cat mai mult aceasta senzatie. Am inteles ca "baza" mea trebuia sa devina tot mai continatoare pentru energiile mele, pentru nevoile mele, pentru trairile mele. Toate afectele si emotiile tulburatoare, toata suferinta sau fericirea, toata excitatia sau deriva, toate aveau sa fie cuprinse acolo, continute... am inteles sensul lui a contine. Nu e un act mental... exista de fapt un vas foarte fizic, care contine in noi insine toate aceste energii ce se vor dezvolta, si pe care apoi le vom putea genera din ele insele, tot mai consistente si egale. Ceva ce nu puteam face decat cu varsta. Nu poti deveni tot, decat in timp.
Apoi senzatia a trecut. M-am ridicat repede de jos si am luat cana de cafea pentru ca nu imi pouteam tine in frau excitatia mentala. Eram efervescenta. Mii de idei si nici un scop practic. Pierduta ca de obicei intre a concepe si a da nastere.
Am repetat senzatia, ba chiar am incercat sa explic cuiva. Am vazut ca se uita un pic ca la o psihotica si am renuntat. Ba inca m-am si intrebat daca am de fapt vreo putere asupra mediului din jurul meu.
Acum insa pot contine. Acea energie a largit vasul intr-atat incat isi poate trai tot ciclul in interiorul lui. Se naste si evolueaza, se transforma in ceea ce am nevoie. In curand se va manifesta in lucrurile din jurul meu tot mai evident. Zona din al treilea ochi se aprinde ca la comanda si imi bate in frunte. Simt ca se schimba dimensiunile lumii si adesea pot fi un martor. Iar oamenii au inceput sa simta in prezenta mea acea apropiere.
Iar un eveniment important a fost acela de a imi integra partea neagra, feminitatea neagra.
La inceput am construit doar vasul...
vineri, 10 decembrie 2010
duminică, 28 martie 2010
arborele vietii
Din triunghiul inferior in patrulater trebuie sa treci poarta oamenilor. In patrulater cele 12 munci ale lui Hercule, cei 12 apostoli, cele 12 luni ale anului sau cele 12 zodii etc.sunt semnele transformarilor interne ce trebuie sa aiba loc in urcareea celor 12 vertebre toracice. Stagnarea la acest nivel mentine persoana in suferinta si dependenta, intre triunghiul inferior - instinctualitate - si triunghiul median - chemarea inimii, afectivitate.
Renascut in matricea inimii, asumarea Erosului ca principiu al vietii, omul se alimenteaza din triunghiul superior, insa energiile carora le raspunde sunt enigmatice si nu ii apartin cu adevarat. Trecerea la nivelul gatului prin poarta vulturului, strajuita de aripile lui imense - mainile, este o noua provocare. Careia nu ii mai poti raspunde organic. Transformarea trebuie sa fie energetica, vibrationala, transpersonala.
Cum treci poarta vulturului, poarta zeilor?
Renascut in matricea inimii, asumarea Erosului ca principiu al vietii, omul se alimenteaza din triunghiul superior, insa energiile carora le raspunde sunt enigmatice si nu ii apartin cu adevarat. Trecerea la nivelul gatului prin poarta vulturului, strajuita de aripile lui imense - mainile, este o noua provocare. Careia nu ii mai poti raspunde organic. Transformarea trebuie sa fie energetica, vibrationala, transpersonala.
Cum treci poarta vulturului, poarta zeilor?
marți, 16 martie 2010
dileme
MI-am cladit ideile dandu-le forma pentru a se impleti in sensul ce mi se arata ca o fata morgana. Am vrut sa ii desenez un trup tangibil. Tot sensul acesta parea puternic si viu, iar eu nu am facut decat sa ii urmez cantul de sirena, sa ma afund in intelegerea misterioasei sale puteri.
Acum am senzatia ca am intrat in spatele scenei unui circ imens si ... am iesit pe usa din spate. Tot ce am realizat a fost sa inteleg ca nu e acolo... Circul nu exista decat daca ti-l imaginezi suficient de mult.
Psihic, Eu, Constiinta - o lume interioara plina de evenimente, marcata de tulburari si emotie. Ai senzatia ca totul incepe din interior si se manifesta in lume. Cand de fapt, totul incepe din afara corpului si a mintii. Totul este energie si vibratie, iar a scoate psihicul din impas inseamna a il trece dintr-o sfera vibrationala catre alta, mai inalta. Nu m-am inselat insa asupra unui element - rolul jucat de emotie si sentimente. Ele sunt vehiculul transformarilor profunde.
Directia nu este dinspre corp - psihosomatic - psihic spre exterior, ci din domeniul energetic catre interior si iar in exterior. Energia are propria ei constiinta, iar noi suntem energie.
E o mare dilema pentru mine: ce concepte sa adopt, ce domeniu se potriveste mai bine?
Eul este si va ramane doar un construct, care mentine definitiile interactiunii in spatiul 3d si in spatiul social, dar si ale interactiunii cu Sine ca si obiect al percetiei. El detine cea mai mica pondere in energia psihica. Aplicatiile sale sunt cu totul limitate, iar dezvoltarea in linia de intarire si aplicare a Eului "sanatos" la realitate, este doar o renegociere a unei captivitati prelungite.
Acum am senzatia ca am intrat in spatele scenei unui circ imens si ... am iesit pe usa din spate. Tot ce am realizat a fost sa inteleg ca nu e acolo... Circul nu exista decat daca ti-l imaginezi suficient de mult.
Psihic, Eu, Constiinta - o lume interioara plina de evenimente, marcata de tulburari si emotie. Ai senzatia ca totul incepe din interior si se manifesta in lume. Cand de fapt, totul incepe din afara corpului si a mintii. Totul este energie si vibratie, iar a scoate psihicul din impas inseamna a il trece dintr-o sfera vibrationala catre alta, mai inalta. Nu m-am inselat insa asupra unui element - rolul jucat de emotie si sentimente. Ele sunt vehiculul transformarilor profunde.
Directia nu este dinspre corp - psihosomatic - psihic spre exterior, ci din domeniul energetic catre interior si iar in exterior. Energia are propria ei constiinta, iar noi suntem energie.
E o mare dilema pentru mine: ce concepte sa adopt, ce domeniu se potriveste mai bine?
Eul este si va ramane doar un construct, care mentine definitiile interactiunii in spatiul 3d si in spatiul social, dar si ale interactiunii cu Sine ca si obiect al percetiei. El detine cea mai mica pondere in energia psihica. Aplicatiile sale sunt cu totul limitate, iar dezvoltarea in linia de intarire si aplicare a Eului "sanatos" la realitate, este doar o renegociere a unei captivitati prelungite.
miercuri, 4 martie 2009
Eul ca si complex
Un complex reprezinta un continut psihic care beneficiaza de autonomie energetica fiind asoicat unei incarcaturi emotionale. Orice complex are la un moment dat capacitatea de a razbate la suprafata deturnand "autoritatea" Eului pentru a deveni constient, atunci cand este puternic enegizat, iar in comportamentul persoanei se declanseaza un scenariu, un pattern, propriu complexului.
Orice complex beneficiaza insa de o zona a sa care ramane inconstienta in ciuda efortului constient de explorare. Insa de multe ori, expuse fiind actiunile complexului la lumina constiintei, complexul se dizolva de la sine, pierzandu-si puterea de a actiona asupra comportamentului persoanei. In fond complexele nu sunt cu adevarat structuri psihice, ci orgzanizari ale continuturilor psihice sustinute de tensiunea unor incarcaturi emotionale care le energizeaza. Sunt iluzii ale mintii.
Am invatat in scoala ca orice continut care se asociaza Eului este prin natura acestei asocieri constient. Eul este se pare un complex eminamente constient. In urma preocuparilor mele constante legate de dezvoltarea Eului si de importanta lui in psihicul uman am ajuns insa la concluzia ca Eul nu se substrage deloc legilor de functionare ale celolalte complexe psihice, el insusi nefiind in fond decat un complex al identitatii. Vis a vis de celelalte complexe ale identitatii, Eul este cel care are cel mai mare grad de constientizare si beneficiaza de o anumita constanta, de o permanenta pe care i-o confera ancorarea lui puternica in substratul psihosomatic din care l-a un moment a izvorat. Se pare ca el este detinatorul de dept al pozitiei centrale in constiinta umana. Insa si aceasta este doar o iluzie.
Ce este constiinta umana? Este Eul un complex 100% constient? Reprezinta Eul o structura psihica de drept sau e doar un complex autonom?
Eul se identifica in cea mai mare parte cu Persona, acea constructie menita sa faca interfata dintre Eu si lume. Insa Persona este un opus al Umbrei, depinde de Umbra si evolueaza in functie de aceasta. Pentru ca in ea vom gasi reprezentate acele lucruri pe care Eul le considera de dorit, nevoia lui de imagine, de superioritate, de autoritate, toate fiind compensari ale marilor temeri ale Eului, ale marilor lui "secrete" ascunse in fond in Umbra. Considerand acestea Eul, Umbra si Persona sunt aspecte ale unuia si aceluiasi complex. Eul are prin urmare partea lui inconstienta, speicifica oricarui complex.
Mai mult decat atat insa, consider ca constiinta umana nu rezida in Eu si nici nu se reduce la acesta. Eul este in primul rand dependent de conceptual si de intelect. Constiinta Eului se rezuma la ceea ce poate numi, la concepte, si se exprima prin discursul verbal interior pe care il stapaneste si care poate ajunge, in ciuda aparentelor, la a il stapani. Canalul Eului de acces in constiinta poate fi posedat de catre alte complexe, dar asta in cazuri extreme, in care prin acele complexe se manifesta intr-adevar forte de dimensiuni arhetipale. Insa in rest, Eul este cel care face si desface, principalul sau saboteur, principalul critic si principalul elogiator. El se rupe de el insusi, se scindeaza, se saboteaza, nefiind in fond constient de sine. In bucata sa de constiinta intra numai o parte a continuturilor sale, mentinute la suprafata datorita limbajului interior.
Ce este contiinta? Am avut aceasta intuitie si in decursul ultimilor 2 ani tot mai multe voci au venit sa imi confirme ca ea nu are de-a face cu Eul. Eul doar este complexul care beneficiaza de aceasta structurandu-se ca un complex al unei identitati conceptuale, de care e nevoie in viata de relatie sociala. Constiinta este in schimb acel flux continuu de energie care se dezvaluie dincolo de complicatele ite ale Eului si la care avem acces numai odata iesiti de sub posesia... Eului. Eul este numai un complex, maya. iluzie a mintii. O structura de legaturi cauzale, de amintiri si constructe pozitionate temporal, care se desfasoara dinspre trecut spre viitor, si cum afirma E. Tolle: nu este capabil sa traiasca prezentul. In momentul in care Eul se "intrupeaza", se deschide catre perceperea senzorialitatii corporale, ajunge sa isi dizolve limitele in structura sa psihosoomatica, abia atunci constructia de legaturi si sirul de conceptualizari dispar in eter si timpul este resetat in prezent. Adus in lumina constiintei Eul conceptual, ca orice alt complex, se dizolva. Asa cum afirmam Eul nu este constient de sine, asemeni altor complexe el beneficiaza de energie care ii faciliteaza prezenta la suprafata, deturnand de fapt acea liniste a curgerii continue a constiintei. Eul doar isi desfasoara constant procesualitatea, constiinta ajungand la un moment dat sa se confunde cu constructiile lui. Avem insa prea putini termeni pentru a denumi fiecare aspect. Si poate in acest moment este mai buna aceasta lipsa de claritate, pentru a nu hrani si mai mult nevoia de a ingheta conceptual ceea ce este experienta.
Orice complex beneficiaza insa de o zona a sa care ramane inconstienta in ciuda efortului constient de explorare. Insa de multe ori, expuse fiind actiunile complexului la lumina constiintei, complexul se dizolva de la sine, pierzandu-si puterea de a actiona asupra comportamentului persoanei. In fond complexele nu sunt cu adevarat structuri psihice, ci orgzanizari ale continuturilor psihice sustinute de tensiunea unor incarcaturi emotionale care le energizeaza. Sunt iluzii ale mintii.
Am invatat in scoala ca orice continut care se asociaza Eului este prin natura acestei asocieri constient. Eul este se pare un complex eminamente constient. In urma preocuparilor mele constante legate de dezvoltarea Eului si de importanta lui in psihicul uman am ajuns insa la concluzia ca Eul nu se substrage deloc legilor de functionare ale celolalte complexe psihice, el insusi nefiind in fond decat un complex al identitatii. Vis a vis de celelalte complexe ale identitatii, Eul este cel care are cel mai mare grad de constientizare si beneficiaza de o anumita constanta, de o permanenta pe care i-o confera ancorarea lui puternica in substratul psihosomatic din care l-a un moment a izvorat. Se pare ca el este detinatorul de dept al pozitiei centrale in constiinta umana. Insa si aceasta este doar o iluzie.
Ce este constiinta umana? Este Eul un complex 100% constient? Reprezinta Eul o structura psihica de drept sau e doar un complex autonom?
Eul se identifica in cea mai mare parte cu Persona, acea constructie menita sa faca interfata dintre Eu si lume. Insa Persona este un opus al Umbrei, depinde de Umbra si evolueaza in functie de aceasta. Pentru ca in ea vom gasi reprezentate acele lucruri pe care Eul le considera de dorit, nevoia lui de imagine, de superioritate, de autoritate, toate fiind compensari ale marilor temeri ale Eului, ale marilor lui "secrete" ascunse in fond in Umbra. Considerand acestea Eul, Umbra si Persona sunt aspecte ale unuia si aceluiasi complex. Eul are prin urmare partea lui inconstienta, speicifica oricarui complex.
Mai mult decat atat insa, consider ca constiinta umana nu rezida in Eu si nici nu se reduce la acesta. Eul este in primul rand dependent de conceptual si de intelect. Constiinta Eului se rezuma la ceea ce poate numi, la concepte, si se exprima prin discursul verbal interior pe care il stapaneste si care poate ajunge, in ciuda aparentelor, la a il stapani. Canalul Eului de acces in constiinta poate fi posedat de catre alte complexe, dar asta in cazuri extreme, in care prin acele complexe se manifesta intr-adevar forte de dimensiuni arhetipale. Insa in rest, Eul este cel care face si desface, principalul sau saboteur, principalul critic si principalul elogiator. El se rupe de el insusi, se scindeaza, se saboteaza, nefiind in fond constient de sine. In bucata sa de constiinta intra numai o parte a continuturilor sale, mentinute la suprafata datorita limbajului interior.
Ce este contiinta? Am avut aceasta intuitie si in decursul ultimilor 2 ani tot mai multe voci au venit sa imi confirme ca ea nu are de-a face cu Eul. Eul doar este complexul care beneficiaza de aceasta structurandu-se ca un complex al unei identitati conceptuale, de care e nevoie in viata de relatie sociala. Constiinta este in schimb acel flux continuu de energie care se dezvaluie dincolo de complicatele ite ale Eului si la care avem acces numai odata iesiti de sub posesia... Eului. Eul este numai un complex, maya. iluzie a mintii. O structura de legaturi cauzale, de amintiri si constructe pozitionate temporal, care se desfasoara dinspre trecut spre viitor, si cum afirma E. Tolle: nu este capabil sa traiasca prezentul. In momentul in care Eul se "intrupeaza", se deschide catre perceperea senzorialitatii corporale, ajunge sa isi dizolve limitele in structura sa psihosoomatica, abia atunci constructia de legaturi si sirul de conceptualizari dispar in eter si timpul este resetat in prezent. Adus in lumina constiintei Eul conceptual, ca orice alt complex, se dizolva. Asa cum afirmam Eul nu este constient de sine, asemeni altor complexe el beneficiaza de energie care ii faciliteaza prezenta la suprafata, deturnand de fapt acea liniste a curgerii continue a constiintei. Eul doar isi desfasoara constant procesualitatea, constiinta ajungand la un moment dat sa se confunde cu constructiile lui. Avem insa prea putini termeni pentru a denumi fiecare aspect. Si poate in acest moment este mai buna aceasta lipsa de claritate, pentru a nu hrani si mai mult nevoia de a ingheta conceptual ceea ce este experienta.
miercuri, 25 februarie 2009
psihologie si spiritualitate
Era evidenta pana de curand o anumita opozitie intre psihologia behaviorista - operand pe orizontala, in logica stimul - reactie - si psihologia profunzimilor - care inearca sa patrunda in straturile, de "sus" sau de "jos", ale psihicului uman. Insa acum am senzatia ca tensiunea "conflictului" s-a mutat in alta directie: un triunghi intre psihologia stiintifica - experimentala -, cea experientiala si psihologia transpersonala.
Dupa ce s-a nascut in chinuri din mama sa filosofia, psihologia se indreapata catre o noua "filosofizare", de data aceasta o "spiritualizare". Psihologia lasa cumva deoparte aspiratiile stiintifice si devine din ce in ce mai mult un domeniu al "artei de a trai" si are din ce in ce mai mult in obiectiv dezvoltarea umana, ceea ce trebuia sa fie de la inceput motorul de baza al evolutiei sale. De altfel nu statisticile prezic comportamentul uman (cred ca in sfarsit ne-am convins de acest lucru), ci o buna cunoastere a spiritului colectiv, a arhetipurilor umane, a legilor dezvoltarii si evolutiei psihologice a unui individ sau a unui grup. Mai valoroasa pentru psihologi este in acest sens cercetarea antropologica, etnologica si spirituala.
Dupa ce s-a nascut in chinuri din mama sa filosofia, psihologia se indreapata catre o noua "filosofizare", de data aceasta o "spiritualizare". Psihologia lasa cumva deoparte aspiratiile stiintifice si devine din ce in ce mai mult un domeniu al "artei de a trai" si are din ce in ce mai mult in obiectiv dezvoltarea umana, ceea ce trebuia sa fie de la inceput motorul de baza al evolutiei sale. De altfel nu statisticile prezic comportamentul uman (cred ca in sfarsit ne-am convins de acest lucru), ci o buna cunoastere a spiritului colectiv, a arhetipurilor umane, a legilor dezvoltarii si evolutiei psihologice a unui individ sau a unui grup. Mai valoroasa pentru psihologi este in acest sens cercetarea antropologica, etnologica si spirituala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)