Un complex reprezinta un continut psihic care beneficiaza de autonomie energetica fiind asoicat unei incarcaturi emotionale. Orice complex are la un moment dat capacitatea de a razbate la suprafata deturnand "autoritatea" Eului pentru a deveni constient, atunci cand este puternic enegizat, iar in comportamentul persoanei se declanseaza un scenariu, un pattern, propriu complexului.
Orice complex beneficiaza insa de o zona a sa care ramane inconstienta in ciuda efortului constient de explorare. Insa de multe ori, expuse fiind actiunile complexului la lumina constiintei, complexul se dizolva de la sine, pierzandu-si puterea de a actiona asupra comportamentului persoanei. In fond complexele nu sunt cu adevarat structuri psihice, ci orgzanizari ale continuturilor psihice sustinute de tensiunea unor incarcaturi emotionale care le energizeaza. Sunt iluzii ale mintii.
Am invatat in scoala ca orice continut care se asociaza Eului este prin natura acestei asocieri constient. Eul este se pare un complex eminamente constient. In urma preocuparilor mele constante legate de dezvoltarea Eului si de importanta lui in psihicul uman am ajuns insa la concluzia ca Eul nu se substrage deloc legilor de functionare ale celolalte complexe psihice, el insusi nefiind in fond decat un complex al identitatii. Vis a vis de celelalte complexe ale identitatii, Eul este cel care are cel mai mare grad de constientizare si beneficiaza de o anumita constanta, de o permanenta pe care i-o confera ancorarea lui puternica in substratul psihosomatic din care l-a un moment a izvorat. Se pare ca el este detinatorul de dept al pozitiei centrale in constiinta umana. Insa si aceasta este doar o iluzie.
Ce este constiinta umana? Este Eul un complex 100% constient? Reprezinta Eul o structura psihica de drept sau e doar un complex autonom?
Eul se identifica in cea mai mare parte cu Persona, acea constructie menita sa faca interfata dintre Eu si lume. Insa Persona este un opus al Umbrei, depinde de Umbra si evolueaza in functie de aceasta. Pentru ca in ea vom gasi reprezentate acele lucruri pe care Eul le considera de dorit, nevoia lui de imagine, de superioritate, de autoritate, toate fiind compensari ale marilor temeri ale Eului, ale marilor lui "secrete" ascunse in fond in Umbra. Considerand acestea Eul, Umbra si Persona sunt aspecte ale unuia si aceluiasi complex. Eul are prin urmare partea lui inconstienta, speicifica oricarui complex.
Mai mult decat atat insa, consider ca constiinta umana nu rezida in Eu si nici nu se reduce la acesta. Eul este in primul rand dependent de conceptual si de intelect. Constiinta Eului se rezuma la ceea ce poate numi, la concepte, si se exprima prin discursul verbal interior pe care il stapaneste si care poate ajunge, in ciuda aparentelor, la a il stapani. Canalul Eului de acces in constiinta poate fi posedat de catre alte complexe, dar asta in cazuri extreme, in care prin acele complexe se manifesta intr-adevar forte de dimensiuni arhetipale. Insa in rest, Eul este cel care face si desface, principalul sau saboteur, principalul critic si principalul elogiator. El se rupe de el insusi, se scindeaza, se saboteaza, nefiind in fond constient de sine. In bucata sa de constiinta intra numai o parte a continuturilor sale, mentinute la suprafata datorita limbajului interior.
Ce este contiinta? Am avut aceasta intuitie si in decursul ultimilor 2 ani tot mai multe voci au venit sa imi confirme ca ea nu are de-a face cu Eul. Eul doar este complexul care beneficiaza de aceasta structurandu-se ca un complex al unei identitati conceptuale, de care e nevoie in viata de relatie sociala. Constiinta este in schimb acel flux continuu de energie care se dezvaluie dincolo de complicatele ite ale Eului si la care avem acces numai odata iesiti de sub posesia... Eului. Eul este numai un complex, maya. iluzie a mintii. O structura de legaturi cauzale, de amintiri si constructe pozitionate temporal, care se desfasoara dinspre trecut spre viitor, si cum afirma E. Tolle: nu este capabil sa traiasca prezentul. In momentul in care Eul se "intrupeaza", se deschide catre perceperea senzorialitatii corporale, ajunge sa isi dizolve limitele in structura sa psihosoomatica, abia atunci constructia de legaturi si sirul de conceptualizari dispar in eter si timpul este resetat in prezent. Adus in lumina constiintei Eul conceptual, ca orice alt complex, se dizolva. Asa cum afirmam Eul nu este constient de sine, asemeni altor complexe el beneficiaza de energie care ii faciliteaza prezenta la suprafata, deturnand de fapt acea liniste a curgerii continue a constiintei. Eul doar isi desfasoara constant procesualitatea, constiinta ajungand la un moment dat sa se confunde cu constructiile lui. Avem insa prea putini termeni pentru a denumi fiecare aspect. Si poate in acest moment este mai buna aceasta lipsa de claritate, pentru a nu hrani si mai mult nevoia de a ingheta conceptual ceea ce este experienta.
miercuri, 4 martie 2009
miercuri, 25 februarie 2009
psihologie si spiritualitate
Era evidenta pana de curand o anumita opozitie intre psihologia behaviorista - operand pe orizontala, in logica stimul - reactie - si psihologia profunzimilor - care inearca sa patrunda in straturile, de "sus" sau de "jos", ale psihicului uman. Insa acum am senzatia ca tensiunea "conflictului" s-a mutat in alta directie: un triunghi intre psihologia stiintifica - experimentala -, cea experientiala si psihologia transpersonala.
Dupa ce s-a nascut in chinuri din mama sa filosofia, psihologia se indreapata catre o noua "filosofizare", de data aceasta o "spiritualizare". Psihologia lasa cumva deoparte aspiratiile stiintifice si devine din ce in ce mai mult un domeniu al "artei de a trai" si are din ce in ce mai mult in obiectiv dezvoltarea umana, ceea ce trebuia sa fie de la inceput motorul de baza al evolutiei sale. De altfel nu statisticile prezic comportamentul uman (cred ca in sfarsit ne-am convins de acest lucru), ci o buna cunoastere a spiritului colectiv, a arhetipurilor umane, a legilor dezvoltarii si evolutiei psihologice a unui individ sau a unui grup. Mai valoroasa pentru psihologi este in acest sens cercetarea antropologica, etnologica si spirituala.
Dupa ce s-a nascut in chinuri din mama sa filosofia, psihologia se indreapata catre o noua "filosofizare", de data aceasta o "spiritualizare". Psihologia lasa cumva deoparte aspiratiile stiintifice si devine din ce in ce mai mult un domeniu al "artei de a trai" si are din ce in ce mai mult in obiectiv dezvoltarea umana, ceea ce trebuia sa fie de la inceput motorul de baza al evolutiei sale. De altfel nu statisticile prezic comportamentul uman (cred ca in sfarsit ne-am convins de acest lucru), ci o buna cunoastere a spiritului colectiv, a arhetipurilor umane, a legilor dezvoltarii si evolutiei psihologice a unui individ sau a unui grup. Mai valoroasa pentru psihologi este in acest sens cercetarea antropologica, etnologica si spirituala.
joi, 12 februarie 2009
Principii ale dezvoltarii
Principiul centrarii este pentru mine principiul de la care incepe si in jurul caruia se desfasoara evolutia psihica. O spirala care cu cat devine mai centrata cu atat mai puternica va fi forta sa de patrundere a realitatii.
Eul imatur este un continut in vasul maternal, din interiorul caruia nu are puterea de transformare necesara organismului uman, pentru devenirea sa. Nu are decat dorinta de a avea putere si o lume de fantasme pe care le creeaza pentru a isi reduce suferinta neputintei reale. Separat de realitate si fara constiinta prezentei Sinelui, se constientizeaza ca alienat, rupt, fara radacini si sens. Iar a transcede in acest context va insemna ca Eul sa isi reveleze conditia de continut si, prin asumarea energiilor hranitoare maternale, sa se identifice cu vasul in care este continut, urmand a il dizolva in el insusi. Sa devina continut si propriu continator, moment in care poate prelua puterea intrinseca a femininului de a transforma intuitiv, din interior. Va deveni propriul hranitor, capabil de autogenerare, in relatie directa cu substratul sau inconstient psihosomatic. Pe masura ce experienta sa se adanceste, ce varietatea trairilor pe care le poate diferentia se amplifica, ce capacitatea sa de a simti se amplifica, Eul isi va arunca tentaculele energetice in intregul psihosomatic. Persoana isi pierde limitele pur materiale, se traieste pe sine acum ca fiind corp si minte, Eul redevine psihosomatic (ca in primele luni ale existentei sale) dar la un alt nivel de constiinta. Nu se mai separa de ceea ce il contine si nici de ceea ce exista in interior (inconstient) sau in afara sa. Va permite "trecerea libera" a informatiilor, schimbul in timp real. Isi permite siesi o noua paleta de nuante si mijloace noi de exprimare, depasind limbajul constiintei intelectuale. In termeni jungieni, aduce in constiinta si exerseaza pe rand functiile secundare (functiile sunt: Gandire, Afectivitate, Intuitie, Senzatie).
O noua limita se va dezvolta in aceasta forma de corp-centaur (Eu corp si minte). Eul se va identifica cu noul val de energii ce se vor elibera din relatia sanatoasa cu corpul sau, cu noul sentiment de sanatate si potenta fizica si psihica - o noua forma de extraversie.
Pentru fiinta aflata in dezvoltare este necesara o noua introversie pentru a face posibila o noua "renastere" (in Tiferet, centrul inimii). Un nou principiu va intra in actiune, capabil sa schimbe esenta lucrurilor, sa duca la o noua transcedere: principiul iubirii. (Limbajul universal nu este intelectual, ci emotional. Toate lucrurile din aceasta lume reactioneaza la emotie, inclusiv moleculele de apa, implicit atomii lumii. Emotia este tot o forma de energie.) Prin calitatea sentimentelor sale, fiinta umana se transforma, devine capabila de o noua intelegere, intra intr-un nou raport de forte cu lumea sa.
Eul-centaur si-a largit paleta de expresie si si-a amplificat capacitatea de a trai emotiile. Unde se varsa aceste energii, cine le traieste si cine le sustine? Sunt proiectate asemeni informatiilor asupra obiectelor, in exterior? Planul constiintei sale s-a extins la nivelul corpului, Eul a devenit propriu continator, si-a asumat conteinerul. Energiile se varsa o parte in exterior asupra lumii care se desfasoara in exteriorul sau aparent imperturbabila, iar o mare parte se varsa in propriul substrat - devin hrana sa. Eul este capabil de autoregenerare in acest stadiu. Va interveni, pentru a impinge procesul mai departe, aceeasi forta a principiului de centrare, care va face Eul constient de existenta unei entitati psihice, o forta supraordonata - Sinele, care actioneaza la nivel de legi ontologice asupra existentei sale. In momentele sale de centrare Eul va fi capabil sa se conecteze la Sine, la aceasta entitate - devenind de fapt constient de Sine, fara a se putea vreodata identifica cu acesta, decat abandonandu-se total in Sine (Ucide Eul pentru a iti castiga libertatea deplina - sfatul taoistilor).
Forta centrarii strapunge straturile existentiale ale fiintei, conectand Eul-centaur la Sine, creand o axa Eu - Sine, care va oferi Eului o noua sursa de energie, dar si capacitatea de a utiliza fiinta in intregimea ei ca un nou conteiner al tututor energiilor generate in contient, al sentimentelor (care nu pot fi generate decat constient). Fiinta in intregimea ei va avea acces la aceste energii restructurante care sunt sentimentele. De aceea, forta iubirii constiente va conecta din ce in ce mai puternic Eul-centaur la fiinta, armonizandu-i "pulsul" cu un puls universal implicit Sinelui. Eul-centaur este in acest moment in transformare.
Capacitatea de a simti este implicita, Yin sau feminina, insa sentimentul directionat si incarcat cu sens este o conditie Yang, masculina. Straturile existentiale ale fiintei "nepatrunsa" de lumina constiintei tine de un principiu Yin omniiprezent, implicit realitatii. Sunt straturile ce trebuie patrunse, resemnificate, reasumate, "trezite". Energiile iubirii directionate patrund prin axa centrala catre Sine si declanseaza o transformare din interior a intregii fiinte, catre un nou stadiu al existentei sale. Aceeasi fiinta care poate fi destructurata de emotiile destructive.
Pana la dizolvarea Eului in Sine (Iluminare), pentru ca fiinta sa se devina pe sine si sa devina parte a realitatii absolute, granitele sunt subtile si tin de transformarea implicita a fiintei, una pe care Eul nu o mai poate controla. Trebuie sa se supuna, sa se lase transformat.
Eul imatur este un continut in vasul maternal, din interiorul caruia nu are puterea de transformare necesara organismului uman, pentru devenirea sa. Nu are decat dorinta de a avea putere si o lume de fantasme pe care le creeaza pentru a isi reduce suferinta neputintei reale. Separat de realitate si fara constiinta prezentei Sinelui, se constientizeaza ca alienat, rupt, fara radacini si sens. Iar a transcede in acest context va insemna ca Eul sa isi reveleze conditia de continut si, prin asumarea energiilor hranitoare maternale, sa se identifice cu vasul in care este continut, urmand a il dizolva in el insusi. Sa devina continut si propriu continator, moment in care poate prelua puterea intrinseca a femininului de a transforma intuitiv, din interior. Va deveni propriul hranitor, capabil de autogenerare, in relatie directa cu substratul sau inconstient psihosomatic. Pe masura ce experienta sa se adanceste, ce varietatea trairilor pe care le poate diferentia se amplifica, ce capacitatea sa de a simti se amplifica, Eul isi va arunca tentaculele energetice in intregul psihosomatic. Persoana isi pierde limitele pur materiale, se traieste pe sine acum ca fiind corp si minte, Eul redevine psihosomatic (ca in primele luni ale existentei sale) dar la un alt nivel de constiinta. Nu se mai separa de ceea ce il contine si nici de ceea ce exista in interior (inconstient) sau in afara sa. Va permite "trecerea libera" a informatiilor, schimbul in timp real. Isi permite siesi o noua paleta de nuante si mijloace noi de exprimare, depasind limbajul constiintei intelectuale. In termeni jungieni, aduce in constiinta si exerseaza pe rand functiile secundare (functiile sunt: Gandire, Afectivitate, Intuitie, Senzatie).
O noua limita se va dezvolta in aceasta forma de corp-centaur (Eu corp si minte). Eul se va identifica cu noul val de energii ce se vor elibera din relatia sanatoasa cu corpul sau, cu noul sentiment de sanatate si potenta fizica si psihica - o noua forma de extraversie.
Pentru fiinta aflata in dezvoltare este necesara o noua introversie pentru a face posibila o noua "renastere" (in Tiferet, centrul inimii). Un nou principiu va intra in actiune, capabil sa schimbe esenta lucrurilor, sa duca la o noua transcedere: principiul iubirii. (Limbajul universal nu este intelectual, ci emotional. Toate lucrurile din aceasta lume reactioneaza la emotie, inclusiv moleculele de apa, implicit atomii lumii. Emotia este tot o forma de energie.) Prin calitatea sentimentelor sale, fiinta umana se transforma, devine capabila de o noua intelegere, intra intr-un nou raport de forte cu lumea sa.
Eul-centaur si-a largit paleta de expresie si si-a amplificat capacitatea de a trai emotiile. Unde se varsa aceste energii, cine le traieste si cine le sustine? Sunt proiectate asemeni informatiilor asupra obiectelor, in exterior? Planul constiintei sale s-a extins la nivelul corpului, Eul a devenit propriu continator, si-a asumat conteinerul. Energiile se varsa o parte in exterior asupra lumii care se desfasoara in exteriorul sau aparent imperturbabila, iar o mare parte se varsa in propriul substrat - devin hrana sa. Eul este capabil de autoregenerare in acest stadiu. Va interveni, pentru a impinge procesul mai departe, aceeasi forta a principiului de centrare, care va face Eul constient de existenta unei entitati psihice, o forta supraordonata - Sinele, care actioneaza la nivel de legi ontologice asupra existentei sale. In momentele sale de centrare Eul va fi capabil sa se conecteze la Sine, la aceasta entitate - devenind de fapt constient de Sine, fara a se putea vreodata identifica cu acesta, decat abandonandu-se total in Sine (Ucide Eul pentru a iti castiga libertatea deplina - sfatul taoistilor).
Forta centrarii strapunge straturile existentiale ale fiintei, conectand Eul-centaur la Sine, creand o axa Eu - Sine, care va oferi Eului o noua sursa de energie, dar si capacitatea de a utiliza fiinta in intregimea ei ca un nou conteiner al tututor energiilor generate in contient, al sentimentelor (care nu pot fi generate decat constient). Fiinta in intregimea ei va avea acces la aceste energii restructurante care sunt sentimentele. De aceea, forta iubirii constiente va conecta din ce in ce mai puternic Eul-centaur la fiinta, armonizandu-i "pulsul" cu un puls universal implicit Sinelui. Eul-centaur este in acest moment in transformare.
Capacitatea de a simti este implicita, Yin sau feminina, insa sentimentul directionat si incarcat cu sens este o conditie Yang, masculina. Straturile existentiale ale fiintei "nepatrunsa" de lumina constiintei tine de un principiu Yin omniiprezent, implicit realitatii. Sunt straturile ce trebuie patrunse, resemnificate, reasumate, "trezite". Energiile iubirii directionate patrund prin axa centrala catre Sine si declanseaza o transformare din interior a intregii fiinte, catre un nou stadiu al existentei sale. Aceeasi fiinta care poate fi destructurata de emotiile destructive.
Pana la dizolvarea Eului in Sine (Iluminare), pentru ca fiinta sa se devina pe sine si sa devina parte a realitatii absolute, granitele sunt subtile si tin de transformarea implicita a fiintei, una pe care Eul nu o mai poate controla. Trebuie sa se supuna, sa se lase transformat.
marți, 10 februarie 2009
Eul
O realitate in permanenta miscare nu poate fi definita ci doar descrisa.
Eul, ca si centru al constiintei, este punctul de lumina care strapunge intunericul unei existente inconstiente in primul an de viata. Nu este o entitate ci un complex psihologic, delimitat in interiorul psihicului nostru si format prin forta de atractie si centrare generata de arhetipul Sinelui. Privind lucrurile din alta perspectiva Eul este parte a Sinelui, deoarece Sinele este entitatea psihica pe care noi o reprezentam. El este intregul. Noi suntem intregul. Eul este doar un centru limitat al constiintei noastre, cu care tindem sa ne identificam aproape in totalitate ca persoane.
Persoana mea inseamna mai mult decat aceasta prezenta intelectualizata in mediu si in realitatea imediata - Eul. Limbajul individualitatii pe care o reprezint ca si persoana nu este numai verbal si logic. Limbajul entitatii mele este complex, fiind la nivelul Sinelui meu - adevaratul existent - relationat, perfect integrat in complexa realitate din care fac parte.
Eul este important pentru gestionarea mecanicista a relatiei cu lumea, dar si pentru echilibrarea functionarii psihice a unei personalitati constiente a unei persoane in fond ne-constienta de Sine. Deoarece persoana constienta numai la nivelul Eului sau nu este constienta de Sine. Eul are asupra psihicului propriu o influenta limitata.
Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca atunci cand Eul se maturizeaza, odata cu iesirea din adolescenta, incepe de fapt un nou proces de dezvoltare psihica si anume dezvoltarea constiintei de Sine. Care trebuie insa urmat cu efort constient sustinut. Este un proces de explorare care pana in prezent nu a putut fi urmarit decat prin practica meditatiei.
Psihicul uman are nevoie de centrare si echilibru. Urmand in continuare influenta principiului Sinelui de centrare, forta de atractie catre centru a Sinelui - prin natura sa centrat, persoana dezvolta un echilibru in relatia dintre Eu si... "necunoscut", Eu si lume, devine constienta de conditia exitentei proprii. Eul intra in relatie, isi relativizeaza pozitia si importanta in structura psihica.
In lipsa centrarii, constiinta Eului nostru rataceste la acelasi nivel si isi poate extinde explorarea la infinit in lumea aflata in acelasi plan conceptual. Centrarea este ca o sulita care strapunge "cerurile". Prin centrare, fiinta isi poate extinde simtul existentei sale in dimensiuni exterioare planului conceptual al lumii (lumea receptionata prin simturi si interpretata intelectual, la nivelul constiintei Eului). Nu stiu sa vorbesc despre aceasta extindere a constiintei, nu cred ca detin informatiile necesare. In schimb principiul pare corect, de extindere a constiintei pana la nivelul constiintei de Sine - "realizarea Sinelui in noi".
Eul, ca si centru al constiintei, este punctul de lumina care strapunge intunericul unei existente inconstiente in primul an de viata. Nu este o entitate ci un complex psihologic, delimitat in interiorul psihicului nostru si format prin forta de atractie si centrare generata de arhetipul Sinelui. Privind lucrurile din alta perspectiva Eul este parte a Sinelui, deoarece Sinele este entitatea psihica pe care noi o reprezentam. El este intregul. Noi suntem intregul. Eul este doar un centru limitat al constiintei noastre, cu care tindem sa ne identificam aproape in totalitate ca persoane.
Persoana mea inseamna mai mult decat aceasta prezenta intelectualizata in mediu si in realitatea imediata - Eul. Limbajul individualitatii pe care o reprezint ca si persoana nu este numai verbal si logic. Limbajul entitatii mele este complex, fiind la nivelul Sinelui meu - adevaratul existent - relationat, perfect integrat in complexa realitate din care fac parte.
Eul este important pentru gestionarea mecanicista a relatiei cu lumea, dar si pentru echilibrarea functionarii psihice a unei personalitati constiente a unei persoane in fond ne-constienta de Sine. Deoarece persoana constienta numai la nivelul Eului sau nu este constienta de Sine. Eul are asupra psihicului propriu o influenta limitata.
Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca atunci cand Eul se maturizeaza, odata cu iesirea din adolescenta, incepe de fapt un nou proces de dezvoltare psihica si anume dezvoltarea constiintei de Sine. Care trebuie insa urmat cu efort constient sustinut. Este un proces de explorare care pana in prezent nu a putut fi urmarit decat prin practica meditatiei.
Psihicul uman are nevoie de centrare si echilibru. Urmand in continuare influenta principiului Sinelui de centrare, forta de atractie catre centru a Sinelui - prin natura sa centrat, persoana dezvolta un echilibru in relatia dintre Eu si... "necunoscut", Eu si lume, devine constienta de conditia exitentei proprii. Eul intra in relatie, isi relativizeaza pozitia si importanta in structura psihica.
In lipsa centrarii, constiinta Eului nostru rataceste la acelasi nivel si isi poate extinde explorarea la infinit in lumea aflata in acelasi plan conceptual. Centrarea este ca o sulita care strapunge "cerurile". Prin centrare, fiinta isi poate extinde simtul existentei sale in dimensiuni exterioare planului conceptual al lumii (lumea receptionata prin simturi si interpretata intelectual, la nivelul constiintei Eului). Nu stiu sa vorbesc despre aceasta extindere a constiintei, nu cred ca detin informatiile necesare. In schimb principiul pare corect, de extindere a constiintei pana la nivelul constiintei de Sine - "realizarea Sinelui in noi".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)